ADN Online - Arta, dans si noutati

Despre
Ziua anterioara Ziua urmatoare

Miercuri, 3 Iunie 2015



ARCUB - Centrul Cultural al Birocrației

Vine un timp când iți dai seama că devine din ce în ce mai greu să te abții să nu comentezi. Orice comentariu e supus criticii, critică pe care trebuie să ți-o asumi. Pozitivă, negativă, nu poate fi în final decât constructivă. Să încep.

Vineri 29 mai, ora 16:48 intru în clădirea ARCUB situată pe Str. Lipscani nr. 84 - 90 cu corespondent în strada Gabroveni nr. 50 - 53. Mă legitimez și sunt îndrumată de paznic să urc la etajul 1 pentru a depune documentele pentru concursul de proiecte ”Ești București”. Din grabă sau neatenție sau poate hipnotizată de noul sediu, o clădire care la prima vedere inspiră un aer tipic edificilor europene, cu scări de sticlă din care radiază o lumină diurnă ce alunecă peste picioare, ajung la etajul 2. Mirosul de nou și atmosfera de liniște aproape că mă intimidează. Pășesc timid și intru într-o camera mare, oarecum goală, cu două persoane ce stau în fața unor birouri și o alta care înregistrează dosarele pentru concurs. Vederea aceastei imagini alăturată subsolului gen administrație financiară din sediul vechi, atât de înecat în hârtii, locul unde anul trecut s-a petrecut selecția și decontul dosarelor și unde câteva kilograme în plus te puneau în dificultatea de te mișca, mă face să cred că București are într-adevăr o instituție capabilă să opereze ca ambasador al Capitalei Europeane a Culturii.

Respir liniștită și împăcată ca am ajuns la timp, cu dosarul, cred eu complet, și aștep să-mi vină rândul. Îmi vine rândul…

Liniște.

”Dosarul nu e înregistrat! Trebui să mergeți la registratură la etajul 1."

Ok, ok, nu-i panică. Mergem la etajul 1. Ajung la etajul 1.

Registratura.

Din clipa în care deschid ușa mă lovește o zăpușală groaie și un soundtrack industrial. Trosc plosc, trosc plosc, fâș, ptiu. Ștampile, hârti, salivă, transpirație, disperare, oroare! Trevor Reznik ar fi fost mic copil aici. Un șir de vreo 20 - 30 de persoane stau așezate în genunchi, ciucite în poziții contorsionate, completează hârti și își țin rândul la o coadă într-un hol de aproximativ un metru lațime.

"Sunteți ultima persoană la rând?" Nu-mi răspunde nimeni. Mă uit în jur și nu știu ce să fac. Să mă duc în față? Să mai întreb încă odată?

Trece cineva și îmi spune: "Văd ca aveți dosarele aranjate. Duceți-vă în față să le depuneți.”

Citește restul »