ADN Online - Arta, dans si noutati

Despre
Ziua anterioara Ziua urmatoare

Luni, 28 Iulie 2014



Shortsighted. Presbyopic. Blindfolded

Pentru a înțelege mai adecvat anumite demersuri performative experimentale precum cel produs de Allegra Nomad Gallery, cred că e necesară o privire mai de ansamblu, cât și o contextualizare locală.

În ansamblu, se pare că asistăm la un reviriment global destul de tranșant al artelor performative în siajul și sub umbrela încurajatoare a artelor vizuale-gazdă. Aceasta nu e o relație ierarhică, ci mai degrabă una de incluziune indispensabilă, ca în cazul acelor organisme fagocitante care, pentru a supraviețui, au nevoie de digestia unor bacterii sau alte corpuri străine care altminteri le-ar putea fi fatale. Iar acest fenomen se petrece în virtutea a două tendințe aparent opuse. Mai întâi, artele vizuale și-au complicat și sofisticat extrem de mult narațiunea, metoda de interpretare clasică a artei (mă uit și înțeleg / contemplez / acționez) este deficitară în raport cu ceea ce au de transmis artiștii atunci când își exhibă arta, iar infuzia performativă nu o face mai puțin elitistă sau mai de consum, ci, simplu și la obiect, implică în mod aproape haptic privitorul. De aici o întreagă dezbatere privind arta participativă etc. 

Apoi, unul din fronturile majore de atac ale artelor vizuale actuale îl constituie omniprezența spectacolului din interiorul societății de consum, mai ales, postcomuniste. Dacă în cadrul societății spectacolului din cadrul economiilor de piață rolurile actorilor și spectatorilor erau cât de cât limpezi, în cadrul societății de consum postcomuniste, care nu a cunoscut niciodată, de fapt, societatea spectacolului, pentru că aceasta nu a putut să fie posibilă în cadrul economiilor planificate, spectatorul s-a disipat implacabil în athanorul spectacolului generalizat. Pe Facebook suntem cu toții pe scenă, iar comunicarea dintre noi nu se mai desfășoară în mod clasic, adică transmițându-ne informații de la unii la alții, ci construindu-ne relații într-o rețea infinită. Iar tocmai aici rezidă miza majoră a performativității sau spectacolului instituit de artele contemporane: a retroceda comunicării, fie și prin mijloace artistice, funcția ei cognitivă și a recuza marketingului monopolul asupra acestui tip de comunicare. Asta implică, bineînțeles, și definiția artei politice, care nu este decât un alt fel de a spune că arta își asumă rolul de a găsi un mod social compatibil de a fi împreună.

Citește restul »