ADN Online - Arta, dans si noutati

Despre

Aikido - Armonia din centru


de Alexandra Garbea

Am primit cu toții în timpul multor cursuri de dans sau repetiții indicații de a genera mișcarea din pelvis, de a ne simți conectați cu solul sau de a fi atenți la respirație și de multe ori, urmând aceste indicații am observat că oferim o calitate mai bună mișcării. După câteva luni de antrenament în Aikido am înțeles cu adevarat ce înseamnă aceste senzații și care este calea de a le integra în corp într-un mod natural. Și, chiar daca artele marțiale au influențat deja multi coregrafi și dansatori, cred că reprezintă în permanența o sursă de învațături solide și valoroase pentru orice „mișcător”.

Aikido, artă dezvoltată de Morishei Ueshiba în anii ’90, înseamnă literalmente, « calea (DO) armonizării (AI) energiei (KI) ». Este arta învingerii adversarului într-un mod neagresiv, a transformării conflictului în pace. În locul principiului atac – contra-atac, Aikido întoarce atacul adversarului împotriva sa, fie prin proiectări la sol folosind energia atacatorului, fie prin tehnici de imobilizare articulară. Dacă privești o lupta de Aikido, ai senzația că te uiți la desene manga cu samurai, lejeritatea cu care adversarul este aruncat la sol pare inumană. Ei bine, în spatele acestei forțe nebănuite se ascunde de fapt o tehnică simpla și valoroasă pentru orice tip de mișcare, iar aceasta este respirația.


Scopul practicilor Budo este de a atinge yawarami, care este o stare de conștiinta mentală și corporală flexibilă și permanent adaptabilă. Această stare se obține prin tehnici care direcționează respirația în centrul corpului – aflat în zona bazinului, sub buric. Acest centru gravitațional este numit hara sau tanden. Folosită prin expansiune, iar nu prin contracție, hara ofera dinamism și nuanță mișcării. Concentrarea respirației și energiei în această zonă permite crearea unui corp care este mobil și în același timp stabil, capabil să genereze o mișcare fluidă, înrădăcinată. Deplasări, întoarceri, sărituri, proiectari – toate aceste mișcari sunt efectuate din hara, centrul în care puterea corpului se intalnește cu cea a minții, amplificându-se în cea mai fluidă și eficientă mișcare. Aceasta dimensiune a unificării stării mentale cu starea corporală este caracteristică tuturor artelor marțiale. Mișcarea este folosită pentru a exprima o stare interioară și pentru a hrăni pacea interioară, pentru a cultiva auto-controlul și reacția calmă și pentru a realiza echilibrul armonios în univers. Prin aceasta aikido este atât o tehnica somatică, cît si psihologică și spirituală.


Aikido se diferentiază de alte arte marțiale tocmai prin natura sa non-conflictuală. Persoana care se apară, nage, lucrează cu – și nu împotriva – atacatorului, uke. Nu este vorba de o luptă cu un câștigator și un învins, ci de o modalitate de a transforma conflictul în pace. În acest scop, aikido devine o poarta spre o relaționare integrantă cu celălalt, bazându-se pe o întelegere și o căutare permanenta a posibilitaților somatice. Acest lucru l-a înteles, printre alții și Steve Paxton, care în urma practicării Aikido a dezvoltat Contact Improvisation, ca tehnică de dans bazată pe luarea unei decizii somatice pe moment, ca răspuns la o situație creată între două sau mai multe persoane.


Interacțiune dinamică, stabilitate, fluiditate, control, flexibilitate, organicitate, calm, toate acestea reprezintă instrumente valoroase pentru orice dansator, instrumente pe care școlile de dans le oferă mult prea puțin, dar pe care le putem regăsi într-o artă dezvoltată pe o tradiție somatică și spirituală veche de mii de ani.




Articole similare

Lasa un comentariu


Comentarii

Nu exista nici un comentariu la acest articol.