ADN Online - Arta, dans si noutati

Despre

Despre un teatru organic, capitalism si facebook


de Simona Deaconescu

Interviu cu BERNHARD BUB

antagon theater AKTion este o companie internațională de teatru, înființată de Bernhard Bub în 1990, ca un teatru pe roți. Ei îl definesc ca teatru performance, un teatru al timpurilor moderne, idependent, care caută o formă autentică de exprimare. Acum un an, un prieten actor mi-a povestit că petrecuse câteva săptămâni în compania lor și vorbea mereu despre experiența de acolo ca ceva revelator. Despre Bernhard Bub am auzit și mai multe: că este un proscris politic care a incendiat un avion al autorităților când era tânăr, că îi plac femeile exotice, că tatăl lui a fost un mare director la o bancă din Germania, iar fiul a luat-o pe căi rebele și multe, multe altele. Pentru o persoană care locuiește în centrul Bucureștiului, excitată fiind de zgomotul de pe Magheru, Antagon părea o sectă rebelă care face teatru de stradă... cu amatori. Am văzut spectacolul lor în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de Stradă B-FIT IN THE STREET și am hotărât să iau un interviu lui Bernhard Bub. Acum locuiesc în Costin Georgian.

Antagon este o companie internațională?

Da, acum sunt 10 naționalități în Antagon, printre care și România.

Cum adunați acești oameni?

Antagon există de 22 de ani. Suntem mereu pe drum și peste tot întâlnim oameni. Şi, desigur, acum există facebook...

Oamenii vin la voi sau voi vă duceți la oameni?

Oamenii vin la noi, ne împrietenim și de acolo totul decurge firesc.

Așa pur și simplu?

Da, se întâmplă, trebuie să se întâmple. E ceva organic, ca două substanțe chimice într-un amestec.

Am auzit că aveți un mod interesant de a trăi.

Trăim cum trăiește 80% din populația de pe glob...într-o comunitate. Nu împărțim numai munca ci și viața.

Din punct de vedere stilistic, cum ți-ai defini compania?

Physical Theatre în spațiu public. Ai putea spune teatru stradal, dar nu așa cum percepe societatea acum teatrul stradal, nu facem circ pe trotuar. Facem producții mari de circ pe trotuar. Glumesc. Facem ceea ce suntem, schimbăm mereu spațiul public și, prin urmare, și cel cultural. Ne place să credem că facem producții de calitate, mulți sunt de acord cu noi, ceilalți pot să plece pentru că nu percepem bilet, deci nu investesc financiar în noi.

Și totuși n-a plecat nimeni astă seară...

De asta ne place în România. Ceea ce ai văzut astă seară este o piesă mai teatrală, însă noi lucrăm mult pe fizicalitate, ne lăsăm influențați de teatrul butho, de tehnica de dans aerian, inventăm efecte speciale, în fine... ne jucăm!

Teatrul stradal pentru că spectacolele voastre nu-și găsesc loc într-un teatru instituționalizat?

Sau teatrul nu găsește loc pentru noi.

E vorba de instituție atunci?

E vorba despre conceptul de instituție. Cred că idealul de instituție și idealul de teatru sunt doi termeni în contradicție. Cred că omul de când a început să respire a căutat răspunsuri, genul de răspunsuri pe care nu le găsești pe google. Teatrul, dansul și orice acțiune creativă vine din dorința de a găsi un limbaj universal. Trăim deja într-o lume în care se vorbește prea mult, e prea multă gălăgie, oamenii sunt foarte cauzali. Trăim mai mult în capul nostru și ne place să credem că trăim bine. Noțiunea de suflet e considerată kitschși e asimilată cu oameni care suferă. Ceea ce facem noi, arta noastră stradală se trăiește aici și acum. Fiecare reprezentație e altfel. De exemplu ieri  a fost alt spectacol, altă atmosferă, lumea aplauda după fiecare scenă și se râdea în hohote. Azi, e mai frig. Mi-a plăcut spectacolul de azi, a fost o bună concentrare. De aceea e diferit. Nu poți să transmiți ceea ce facem noi în format electronic. Sunt altfel de unde, care nu trec printr-un cablu.

Și totuși asta nu justifică alegerea de a face teatru de strada, la fel se întâmplă și într-o instituție.

Instuția se străduiește să aducă oamenii la teatru, noi ne străduim să aducem teatrul la oameni. Tipul de teatru pe care-l facem noi în Antagon e creat special pentru o astfel de discuție.

Și dacă e frig, dacă e iarnă și sunt nămeți?

Cine a zis că teatrul trebuie să fie comod. Dacă vrei doar să pierzi timpul există alte metode mai puțin solicitante. Dar zic să oprim toată această discuție: teatrul vine de pe stradă. De ce să-l instituționalizăm?

3 cuvinte. Alege unul. DANS, EXPRESIONISM, COMMEDIA DELL’ARTE.

Nu cred că facem commedia dell’arte. Noi construim un spațiu și improvizăm în el. După aceea lucrăm într-adevăr pe personaje. Fiecare om de pe scenă are o poveste, care de cele mai multe ori e povestea lui, spusă mereu altfel. E autentic.

Am văzut Frame Games în seara asta. De ce fiecare personaj are o latură întunecată? Așa a rezultat în urma improvizației?

Nu. Am construit totul alb-negru, cu mici accente de culoare. Spectacolul este despre noi toți într-o ramă. Cum ar fi să ne putem uita la viața noastră obiectiv? Credem că suntem bine, ne este comod. Comoditatea este o ramă din care trebuie să ieșim. Spectacolul Frame Games este creat special pentru România. Filmul proiectat la început este filmat în timpul călătoriei noastre spre Sibiu. În Sibiu ne cunoaște foarte multă lume și am fost iarăși invitați în Sibiu. Am spus:” Am jucat toate piesele deja în Sibiu.”, ni s-a răspuns: “Trebuie să mai aveți una.” Și am făcut Frame Games. L-am construit în zece zile. Abia după ce l-am jucat de două ori la Sibiu, am început să-l înțelegem. Compozitorul nostru a luat filmarea și a stat toată iarna să facă muzica. Acum totul este la secundă. Nu putem rata nici o mișcare, nici un detaliu, e ca mecanismul unui ceas. Acum nu mai improvizăm.


Profesioniști sau amatori?

Asta e o întrebare frumoasă. Dar ce e profesionalismul? Pentru mine te numești profesionist într-un domeniu atunci când îți câștigi existența din asta. Am avut proaspăt absolvenți de facultate de teatru care s-au simțit pierduți în Antagon. E foarte greu să înțelegi că poți să performezi în orice situație când toată studenția ai visat o scândură și multe reflectoare. Pentru Antagon e mai important să ai permis să conduci un camion sau să știi să prelucrezi fierul sau să fii un bun pirotehnist. Îmi plac dansatorii cu tehnică bună dar poate îmi plac în aer. Eu caut autenticitate organică, nu suport imitația. Vreau ceva real, acum, nu vreau să reinterpretez ceva vechi.

Dar nu stă imitația la originea teatrului?

La originea teatrului ca instituție poate. Mă întâlnesc cu oamenii care zic...Germania...Bertolt Brecht. Când o să montați un Brecht? Uite asta mă enervează. Nu-mi place când lumea îl pune în vitrină. Cred că și Brecht ar urî ceea ce se face acum cu opera sa. Scopul lui nu a fost să facă un teatru special ci să transmită un mesaj prin teatru. Ideea e nu să-l interpretăm pe Brecht de 1000 de ori ci să vedem realitatea de acum prin ochii lui Brecht.

Cum vă descurcați din punct de vedere financiar? Cine vă finanțează?

Acum 22 de ani Antagon a refuzat să ia orice fel de bani de la stat. După 22 de ani, în care ne-am format o identitate, am ajuns să înțelegem că am fi meritat banii ăștia. Și am cerut finanțare. Statul strânge bani de la contribuabili ca să investească o parte în cultură. Când te duci la teatru plătești un bilet. Deci tu ca plătitor de taxe achiți de două ori. Noi facem spectacole pe gratis. Oricum, după cum spuneam, am cerut bani și cu toate că suntem cea mai mare trupă din Frankfurt și Frankfurt e un oraș bogat, suntem ultimii pe lista autorităților. Văd un actor care lucrează într-un bar care visează cu ochii deshiși să fie măcar o dată pe scenă. Eu zic dă dracu scena, dă dracu teatru, fă-ți un teatru și joacă unde vrei.

Ești un proscris politic?

Sunt împotriva capitalismului. Trebuie să fiu. Uită-te în jur, capitalismul transformă bogații în mai bogați și săracii în mai săraci. Acest sistem naște oameni egoiști, individualiști, care ajunși la bătrânețe mor singuri. În România văd un șoc cultural acum. În doar câțiva ani identitatea voastră a fost anihilată de MTV. E ca un profil de facebook: creezi o imagine, o arăți tuturor prietenilor care îți dau accept și aștepți un like. Îmi place punctul în care se află România acum. Vibrează! E o țară în care încă mai există speranță. Spectacolele Antagon vorbesc despre: respect, libertate, demnitate într-o lume în care ne gândim săcumparăm televizoare mari, la un preț mic, făcute de asiatici cu mâinile lor mici.

Din afară pari un om responsabil, organizat, care de 22 de ani dezvoltă o altfel de companie. Care este cea mai mare nebunie pe care ai făcut-o?

Am renunțat la tot și am trăit cu o vrăjitoare nebună în munții din Andaluzia, mâncând ce găseam pe drum.

Are experiența ta vreo legătură cu Antagon?

Da. De atunci mergem în fiecare an în Andalucia, unde facem un laborator cu artiști din toată lumea. Timp de două săptămâni și jumătate trăim fără telefon și supermarket. Nu putem să campăm pentru că e rezervație naturală, așa că ne integrăm în natură. Ziua alergăm, ne antrenăm, ne perfecționăm și călătorim. Natura ne dă răspunsuri la multe întrebări despre noi. Cine vrea să ni se alăture în Antagon ne caută în fiecare an acolo. E o tradiție. Așa am creat un teatru mereu nou. 





Articole similare

Lasa un comentariu


Comentarii

Felipe
20 ian 2013 @ 05:38

Da, este poibsil sa nu fie. Cum este poibsil sa nu fie de acolo, adica sa fi fost pusa pe peretele ala aiurea. Eu am identificat o placuta cu numele unui bulevard pe o strada unde nu ar avea ce sa caute. Cel putin asa cred eu pentru ca distanta dintre strada si bulevard este destul de mare. O sa o pun si pe aia la vremea ei. Fireste, asa cum spune Adrian, cred ca e importanta identificarea. Pana la final gasim noi ce este. Eu nu am mai vazut pana acum.Dominus, da, misto. Pe sistem parizian, cu rigole. Eu am facut liceul in zona si le stiu, mai sunt in perimetrul ala.