ADN Online - Arta, dans si noutati

Despre

Realitatea sonoră a corpului


de Andreea Lupu

Doi artiști, unul turc și unul roman, un coregraf și un muzician încearcă să arate muzicalitatea corpului în absența oricărui factor extern.

Ozlem Alkis este dansatoare și coregrafă. Una extrem de sensibilă, în ciuda pomeților parcă tăiați cu piatra și a ochilor de-un negru pătrunzător. Vlaicu Golcea este un muzician căruia îi place să experimenteze diferite moduri de expresie și punere în valoarea a sunetelor.

Cei doi și-au dat mâna sâmbătă, în cea de-a doua zi a Festivalului E-Motional Bodies&Cities, pentru a prezenta în premieră ReVerbs, o instalație performativă în loop, menită să explice relația corp/corpuri – sunet/exterior.

Alternând repetitiv componenta video cu cea on stage, în fața publicului (în care singurele zgomote sunt cele făcute de corpul lui Ozlem, fie bătând cu tocul pantofului în podea, fie rotindu-și mâna stângă de care are prinsă o brățară cu clopoței), spectacolul celor doi artiști a reușit ca aproape două ore să țină în priză cei 20-30 de spectatori tolăniți pe jos sau pe pernele negre din sală.


Performance-ul ReVerbs are la bază muzicalitatea corpului în absența zgomotelor exterioare și crearea unei realități sonore prin gesturi. Minunate sunt momentele în care, așezată pe scaun, Ozlem își lasă capul pe spate, permițând corpului să vorbească și să-și caute sprijin în cel al lui Golcea, care stă impasibil pe un scaun alăturat, bătând din când în când un ritm alert, cu palmele pe genunchi. Scena e ruptă, capul coregrafei se ridică, iar corpul își reia viața ca și când momentul de mai devreme nu ar fi existat, independent de celălalt.






Articole similare

Lasa un comentariu


Comentarii

Nu exista nici un comentariu la acest articol.