ADN Online - Arta, dans si noutati

Despre

Ritual in Transfigured Time (1946)


de Alexandra Nistoroiu

Frică versus Libertate

Deşi experimentale în natură, filmele lui Maya Deren au tendinţa de a păstra latura narativă şi reprezentaţională. Scurtmetrajul mut „Ritual in Transfigured Time” este povestea unei femei care navighează printre ameninţări de natură personală, socială şi mitologică. Filmul face uz de repetiţie, slow motion, stop motion şi peliculă negativă pentru a îngroşa materialul misterelor sale.

Scena petrecerii tip cocktail pare a fi o pictură Watteau modernă, plină de manierisme exagerate şi de îmbrăţişări scurte şi disperate. Îmbrăcată în negru şi ţinând în mână 3 crini, Christiani îşi face loc printr-o mulţime care îngheaţă într-o serie de mici tablouri, care fac ca toate gesturile subtile ce încheagă cadrul să poată fi remarcate chiar înainte ca momentul să fie „dezgheţat” la loc într-un flux animat. E ca şi cum Deren ar încerca un dans dialectic în care adevărul poate fi găsit între oprirea şi pornirea iluziei cinematografice.

„Ritual in Transfigured Time” este cel de-al patrulea film al lui Deren şi se vede cum aceasta reușise deja să îşi contureze propria concepţie solidă asupra filmului şi asupra relaţiei dintre film şi mişcare. Maya Deren explica în "An Anagram"că acordă o atenţie specială posibilităţilor unice ale timpului şi că, pentru ea, forma, ca întreg, trebuie să fie, în primul rând, ritualică. Sunt exact ideile pe care le concretizează în „Ritual in Transfigured Time”. În timp ce Christiani dansează prin mulţime, salutând oaspeţii de la petrecere, ritualul social devine performance. Pelicula explorează frica de respingere şi libertatea de expresie într-un ritual al abandonării, punând în lumină atât detaliile, cât şi imaginea de ansamblu a naturii şi procesului schimbării.





Articole similare

Lasa un comentariu


Comentarii

Nu exista nici un comentariu la acest articol.