ADN Online - Arta, dans si noutati

Despre

Wayne McGregor, omul epocii sale


de Andreea Lupu

Wayne McGregor arde la foc continuu de peste 20 de ani. Dansează, coordonează și creează cu energie infinită lumi coregrafice noi. Și totuși, care sunt resorturile care pun în mișcare acest dansator britanic?

A copilărit în Stockport în anii ‘70, avându-l pe John Travolta drept idol (ei bine, nimeni nu-i perfect). Cultura disco, pasiunea neobosită pentru noua eră tehnologică ce prindea aripi și știința care trasa noi limite i-au marcat anii adolescenței. A studiat dansul contemporan la Leeds și la New York, din 2006 este coregraf rezident la Royal Ballet of London și a colaborat cu producătorii “Harry Potter” pe partea mișcare scenică. Cu puțin efort poate concura pentru titlul de homo universalis.

Subțire, dar niciodată firav, hotărât în mișcări, tăios de cele mai multe ori, tuns extrem de scurt, cu privire oțelită, britanicul este omul epocii sale. Tot ce face e inspirat din realitate și din propriile obsesii. Luminile sacadate, stroboscopice, muzica ritmată, minimalistă, uneori apoteotică, apocaliptică, o cartografiere tăioasă a resorturilor corpului uman, psihologia mișcării, sobrietatea sunt câteva din caracteristicile stilului de dans al lui McGregor și al companiei înființate în 1992, Random Dance Company. Nimic nu e însă la întâmplare.

De-a lungul celor 20 de ani, a îmbinat lucrul propriu-zis cu dansatorii companiei sale cu sesiuni lungi de documentare și discuții cu specialiști din alte domenii: design, arte vizuale, economie, antropologie, psihologie, fizică, medicină. A căutat să înțeleagă conceptul fiecărui domeniu despre corpul uman, despre relația creier-dans. De cele mai multe ori, altoiește coregrafiile cu elemente din lumea înconjurătoare, cotidiană, familiară celui care joacă rolul spectatorului. În Nemesis (2002) performerii dansează cu proteze metalice atașate de brațe, pe o coloană sonoră care încorporează discuții purtate pe telefonul mobil. AtaXia (2004) este un spectacol pe care McGregor îl produce în parteneriat cu departamentul de psihologie experimentală de la Universitatea Cambridge. Iar în FAR (2010), decorul futurist, minimalist este împletit cu o coregrafie rezultată în urma cercetărilor făcute de McGregor în domeniul cunoașterii umane.


McGregor frământă realitatea înconjurătoare și o aruncă înapoi pe scenă cu o viteză incredibilă a mișcărilor și o articulare excesivă, uneori dureroasă la vedere, a fiecărui mușchi.

Ce face McGregor în ultimul timp? Coordonează alături de compozitorul Max Richter, un proiect expozițional în Berlin, la MADE. Designerii rAndom International au creat o instalație de lumini care poate detecta și replica mișcarea umană.




Articole similare

Lasa un comentariu


Comentarii

Nu exista nici un comentariu la acest articol.